Descentralizarea – un instrument puternic de instaurare a stabilității economice și sociale
Recent, am participat împreună cu un grup de experți din Moldova la o conferință intitulată generic “A face ca descentralizarea să fie funcțională”, gazdiută de Kyiv. Reprezentanți din 18 țări au prezentat starea curentă în domeniul descentralizării, cu toate succesele și insuccesele ei.
Practic, toate țările din UE au realizat procesul de descentralizare a puterii. Cele mai avansate în acest sens sunt Polonia și țările scandinave, în special, Suedia și Danemarca. Pe aceeași cale au mers și țările baltice, care, în ultimii 10-15 ani, au reușit să reducă numărul de nivele de administrare și de municipalități. Reforma a avut un impact colosal – zeci de miliarde de euro au fost valorificate, iar habitatul orașelor și satelor din aceste țări a fost europenizat.
Am fost puternic impresionat de viteza reformei de descentralizare în Albania și Ucraina. Primii, având un teritoriu mai mare ca Moldova, cu o populație de peste 4 milioane, au reușit doar în doi ani să reducă drastic numarul municipalităților și să le asigure o autonomie reală.
Ucraina, fiind în război cu Rusia, a demarat reforma abia la sfârșitul anului 2014. Într-un singur an, 750 de primării au fuzionat în mod voluntar, creând doar 150 de administrații consolidate. Politicienii ucraineni și-au pus scopul ca în doi ani, din peste 11 000 de administrații locale să se formeze doar 1500 (!) de primării puternice și capabile să presteze cetățenilor servicii de calitate. Ei tratează descentralizarea ca pe un puternic instrument de instaurare a stabilității economice și sociale.
În schimb, Georgia a dezamăgit. Deși, încă pe timpul lui Saakașvili, a realizat reforme curajoase sub aspect administrativ-teritorial, aceste reforme nu au fost însoțite de descentralizarea fiscală și autonomia reală a administrațiilor locale.
Pana în 2015, Moldova a beneficiat de cele mai multe fonduri în cadrul Parteneriatului Estic. Însă acestea nu au fost valorificate eficient. Deși toți au recunoscut că noi am avansat în privința descentralizării ca proces participativ, având un cadru conceptual și instituțional avansat și aplicând un sistem modern de relații între bugetul central și cele locale, în 5 ani nu s-a reușit mare lucru. Cele aproape o mie de primării continuă să fie mai mult structuri reprezentative (ale partidelor politice?) în teritoriu, care risipesc puținul buget ce li se alocă, fără a oferi servicii necesare populației.
Politicul continuă să influențeze primăriile mici, întreținute pe banii transferați de la stat. Fărâmițarea teritorială conduce și la folosirea irațională a resurselor umane, împiedicând dezvoltarea și accesul la servicii publice. De asemenea, excesiva fragmentare teritorială face dificilă și costisitoare implementarea unei descentralizări funcționale. De exemplu, este foarte greu de implementat descentralizarea și autonomia financiară la peste o treime din primării cu o populație mai mică decât norma de 1500 de oameni, prevăzută de legislația națională. Este imposibil să aduci fonduri europene la o primărie cu un buget de 100 de lei pe cap de locuitor. Cum poți să transmiți proprietăți și competențe către primării cu 3-5 angajați? Este ca și cum ai încerca să resuscitezi un cadavru…
Reforma teritorial-administrativă este parte indispensabilă a procesului de descentralizare. Ea este necesară pentru că majoritatea primăriilor sunt prea mici și slabe, pentru că ele depind foarte mult de transferurile de la bugetul de stat, iar cheltuielile administrative ale acestor primării sunt mari și serviciile lor sunt necalitative și costisitoare.
Fuzionarea administrațiilor locale ar fi o soluție pentru ca procesul de descentralizare să poată avansa. Aceasta ar spori eficienţa economică în procesul de prestare a serviciilor publice. Nivelul raional al administrațiilor locale trebuie desființat. Economiile de la eficientizarea administrațiilor, estimate la 200 milioane lei anual, pot fi îndreptate spre dezvoltarea serviciilor publice pentru cetățeni. De exemplu, clădirile primăriilor fuzionate pot fi reamenajate pentru oficii de deservire a populației pe principiul one stop window. Astfel locurile de lucru în administrație pot fi păstrate și chiar multiplicate, salariul angajaților va crește, iar serviciile vor fi mai calitative.
Fără îndoială, asumarea aceastei reforme este un subiect politic dificil. Noul guvern trebuie să dea dovadă de curaj și voință politică și să găsească o soluție rațională și acceptabilă. După cum arată experiența Ucrainei, fuzionarea voluntară poate fi o soluție la etapa inițială. Dacă ideea se acceptă, reforma trebuie inițiată imediat. Noua structură de organizare teritorial-administrativă trebuie să intre în vigoare din 2019. În caz contrar, încă o idee reformatoare ar putea fi compromisă.
Mihai Roșcovan,
Doctor în economie