De ce evită basarabenii litoralul românesc

De zece ani nu am fost la mare în România. În acest an, am hotărât să mă opresc pentru câteva zile într-o staţiune. Primul lucru ce l-am observat e că de un deceniu nu s-au schimbat prea multe lucruri.

Dar cel mai mult m-a surprins lipsa maşinilor din Republica Moldova. Nu am văzut niciuna, dar absolut niciuna (!). Am pus cap la cap principalele elemente ale unei vacanţe la mare – costurile şi calitatea serviciilor de transport, cazare, alimentare, distracţiile şi amenajarea staţiunii – şi am încercat să caut un răspuns la întrebarea din titlul acestui articol. 

Transportul

În România la mare cel mai comod este să mergi cu maşina. Însă această plăcere te costă timp şi bani. Durează cel puţin 5-6 ore – două de la Chişinău până la Cahul, vreo jumătate de oră (cu puţin noroc) la vamă şi 3-3,5 ore până la una din staţiunile din judeţul Constanţa.

De regulă, o astfel de călătorie te oboseşte şi nu-ţi mai vine în aceeaşi zi să savurezi din plăcerile şederii la mare. Cât ţine de partea financiară, ar fi cam aşa: 60 de euro - cartea verde, 132 de euro – transportul (100 de litri de combustibil la preţ de 1-1,5 euro per litru şi încă 7 euro pentru rovinietă pentru 30 de zile).

Cazarea

Varietatea şi calitatea unităţilor de cazare în staţiunile româneşti nu s-au schimbat esenţial după revoluţie.

Deşi toate hotelurile şi pensiunile de stat au fost privatizate, noii proprietari le-au transformat în localuri de 2-3 stele, dar nu s-au grăbit să facă investiţii serioase pentru a spori gradul de confort. S-au construit mai multe vile particulare şi câteva hoteluri cu 4 stele, dar acestea nu acoperă creşterea permanentă a cererii.

Eu am stat la un hotel cu 4 stele, la preţ de 74 de euro pentru o cameră dublă. Deşi era un hotel construit recent, serviciile erau de calitate medie – restaurant deschis, meniu limitat, bazin de înot doar pentru copii, personal fără experienţa necesară la prestarea serviciilor adecvate.

Alimentarea

Bucătăria românească este variată şi gustoasă. Numai nu la mare. Aici furnizorii de servicii fac economii la cantitate şi pun mai puţin suflet la preparare. Nu în zadar un proverb spune că o mâncare este gustoasă dacă pui suficientă dragoste în ea.

Meniul este standard: ciorbe de mai multe feluri, mici, ficăţei, pulpe sau ceafă cu cartofi prăjiţi, fasole sau mazăre. Din salate – roşii, castraveţi şi varză. Fructele şi legumele sunt, de regulă, de două ori mai scumpe ca la piaţă. Un prânz şi o cină cu un vin sau bere, pentru două persoane, costă aproape 100 de lei româneşti. Ce-i drept, se extind restaurantele cu autodeservire care oferă un meniu mai variat.

Distracţiile

Serviciile pentru distracţia turiştilor s-au diversificat. În special, pentru copii şi tineri. Dar pentru tot trebuie să plăteşti: pentru copii mai puţin (5-7 RON),  pentru adulţi mai mult (de exemplu, o oră de tenis de masă sau de biliard costă 10 RON). Nu am văzut în toată staţiunea vreun stadion de fotbal sau de volei. O bere costă 3-4 RON, o cafea mică – 4-5 RON.

Cărţile în România sunt mai ieftine ca la noi, iar ziarele – mai scumpe. Cu 5-20 RON poţi cumpăra o carte bună, de specialitate, istorie, literatură clasică sau modernă. Seara poţi merge la un concert sau la un club de noapte. Dar muzica pe litoralul românesc este plictisitoare – cântecele de petrecere şi manelele prevalează.

Nu am văzut la concerte artişti şi nu am auzit muzică din Basarabia (probabil, basarabenii nu rezistă competiţiei cu artiştii care fac playback, iar pentru prestaţie live nu sunt pregătiţi). Deci, pentru un pachet minim de distracţii trebuie să scoţi zilnic din buzunar între 35-45 RON.

Amenajarea

Ca şi cel din Ucraina, litoralul românesc a rămas, în mare parte, neamenajat. Nu prea există căi de acces spre plaje. Aceasta creează inconvenienţe pentru turişti, în special, la orele de vârf. Peste 80% din plajele de pe litoral sunt naturale. Mizeria şi gunoiul sunt omniprezente şi te fac să te simţi înjosit. Accesul spre plajele amenajate este interzis, acestea fiind închiriate de cele câteva hoteluri cu mai multe stele.

Partea neînsemnată de plajă amenajată ce rămâne este supraaglomerată, iar intrarea e cu plată. Pentru un şezlong trebuie să plăteşti 10 RON, iar dacă vrei să te ascunzi de arşiţă sub o umbrelă – încă 20 RON. Dacă ai nevoie de duş sau WC, trebuie să dai, 1,5 şi, respectiv, 1 RON. Deci, dacă vrei să stai cât de cât civilizat pe plajă trebuie să plăteşti zilnic încă 35 RON.

Concluzia: costuri mari pentru servicii proaste

Să facem un bilanţ. Pentru un sejur de zece zile la mare (nouă nopţi) în Romania trebuie să avem peste 700 de euro de persoană, inclusiv pentru transport - 66 de euro, cazare - 333 de euro, alimentare - 125 de euro, distracţii - 100 de euro şi acces la mare - 80 de euro.

Un cunoscut mi-a spus că a avut în acest an un bilet la o staţiune din Turcia pentru zece zile, într-un hotel de 4 stele, cu servicii „all inclusive“, la un preţ de 530 de euro, adică cu peste 25% mai mic faţă de costurile din Romania.

Concluzia se impune de la sine: Romania pierde în competiţia regională de atragere a turiştilor. Dacă această situaţie nu va fi schimbată, pe termen mediu, odată cu creşterea capacităţii de plată a cetăţenilor români, se va reduce nu numai numărul turiştilor basarabeni, dar şi al celor din partea dreaptă a Prutului.

Mihai Roşcovan